luni , 25 mai 2020
Breaking News
Home / CULTURA-MEDIA / Povestea adevăratei case de pe bancnota de 10 lei. „Când merg la cumpărături şi folosesc bancnota, de fiecare dată mă gândesc că mi-am dat casa”

Povestea adevăratei case de pe bancnota de 10 lei. „Când merg la cumpărături şi folosesc bancnota, de fiecare dată mă gândesc că mi-am dat casa”

De mai bine de un deceniu, Muzeul Astra din judeţul Sibiu găzduieşte o casă tradiţională din judeţul Vâlcea despre care se spune că este una şi aceeaşi cu cea care apare pe bancnota de 10 lei. Am dezlegat misterul diferenţei dintre casa de la Vlădeşti şi schiţa de pe bancnotă, cu ajutorul urmaşilor celor care au deţinut casa până în 2006.

Cea mai populară casă expusă în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra, din Dumbrava Sibiului, este o construcţie care provine dintr-o comună învecinată cu municipiul Râmnicu Vâlcea, Vlădeşti. Schiţa acesteia se regăseşte pe bancnota de 10 lei. Numai că cei care o vizitează rămân cu un semn de întrebare – fiindcă ce găzduieşte acum Muzeul Astra şi ce se află pe bancnotă diferă oarecum. Am lămurit misterul cu ajutorul urmaşilor celor care au locuit în casa din Vlădeşti.

Familia Mihăescu Ilie şi Gheorghiţa a avut şapte copii: doi băieţi şi cinci fete. Doar unul mai supravieţuieşte – Gheorghe Mihăescu. Acesta a moştenit casa de la părinţii săi. Fiul său, Dragoş Mihăescu, ca şi verişorul acestuia, Ion Hrenciuc, şi-au amintit perfect cum arăta casa înainte de a fi demolată. Toţi nepoţii deţin poze ale casei, din vremea copilăriei lor. Iar din poze se vede clar că este identică cu ce apare pe bancnota de 10 lei. Am intrat în posesia mărturiilor lăsate de Ion Hrenciuc, care între timp a decedat, cu ajutorul unui vecin, Cătălin Mamotă, iniţiatorul ideii privind asemănarea dintre casa de la Vlădeşti şi schiţa de pe bancnotă.

„Povestea casei începe în urmă cu aproape 500 de ani”, declara în urmă cu câţiva ani Ion Hrenciuc. Acesta susţinea că: „Familia Vlădeştilor, care au dat şi numele aşezării, s-a tot întins, până au ajuns la familia Mihăescu. Înaintaşii au fost popi. Bunicul meu, Ilie Mihăescu a fost notar, dar toată lumea îl ştia după titulatura de notar preot Mihăescu, era ca o poreclă. Am un dubiu privind anul de construcţie al casei. Din ce am citit, din ce există şi la arhiva din Vâlcea, are în jur de 500 de ani. O cunosc de când m-am născut, în 1948, cunosc detalii de când s-au făcut anumite modificări. Ştiu că una este pe la 1833, parcă, apoi o alta, cea mai mare, în 1920 şi ceva, când s-a făcut pridvorul şi scările care duc la pridvor şi s-a renunţat la scările laterale.”

O parte din piese „vechi de peste 100 de ani, au fost cedate muzeului: icoane, măsuţe şi scaune cu cuie de lemn, conservate nu foarte bine. După ce a murit bunica mea, nu a mai locuit nimeni acolo şi au început să se dărâme”, spunea Ion Hrenciuc. Ca şi alţi nepoţi şi el s-a născut în casa din Vlădeşti: „Am şi o amintire tristă – că am căzut pe scările acelea, scăpând din braţele unuia dintre unchi. Am locuit trei ani de zile în casa aceasta. Bunica a avut grijă de toţi nepoţii care i-au trecut pragul… I-am îndemnat şi pe copiii mei şi pe nepoţi care locuiesc în Sibiu să meargă să viziteze casa. S-au arătat dezamăgiţi de faptul că realitatea este un pic diferită de cea din poză, dar aceasta din cauza celor care s-au ocupat de restaurare”, a explicat Hrenciuc.

„La demolare, inginerii au mers pe structura veche. Când s-au mărit copiii, bunicul a tot fost plecat ca notar şi a trebuit să tot facă mai mult spaţiu… Când merg la cumpărături şi folosesc bancnota, de fiecare dată mă gândesc că mi-am dat casa”, declara Ion Hrenciuc într-un interviu iniţiat la sugestia lui Cătălin Mamotă. Povestea spusă de Ion Hrenciuc este confirmată pentru Adevărul şi de verişorul acestuia, Dragoş Mihăescu, fiul celui care a moştenit casa din Vlădeşti. „Toţi avem poze cu casa, înainte de a fi demolată. Şi este una şi aceeaşi cu cea de pe bancnotă. Seamănă perfect cu cea de pe bancnotă. Pot să vă spun însă ce argument am eu în acest sens. Şi eu am copilărit în acea casă, ca şi Ion Hrenciuc. Bunica a avut grijă de noi toţi, la fel cum a avut şi de cei şapte copii ai săi, din care mai trăieşte doar tatăl meu.

În faţa casei, în vremea copilăriei mele, era o viţă de vie şi toamna toţi ne întindeam peste prispă ca să luăm struguri. De teamă că o să ne rupem gâturile, fiindcă era destul de mare distanţa până jos, de vreo 2 – 3 metri, fratele tatălui meu a bătut două plimbe – două în dreapta două în stânga – ca să nu cădem. Ele se văd dacă priviţi cu atenţie şi în schiţa de pe bancnotă.” Dragoş Mihăescu ne-a explicat şi de ce actuala clădire din Muzeul Astra nu mai seamănă cu schiţa din poză, practic cu vechea casă înainte de a fi demolată: „Când au demolat-o, specialiştii au observat că, de-a lungul timpului, s-au adus o serie de modificări, structurii originale. Ultima renovare a fost în 1956. Nu ştiu cât de veche este casa.

Dar la Astra s-a reconstruit după modelul original al casei, nu după cel care l-am cunoscut noi şi care apare de altfel şi pe bancnotă. Spre exemplu, în vremea copilăriei mele mai exista o sală, în dreapta, cum te uitai la casă, o sală care apare şi în casa de pe bancnotă, dar care nu se mai regăseşte acum în casa de la Astra. Noi avem poze cu ea exact cum e cea de pe bancnotă”, ne-a mai spus Dragoş Mihăescu.   La acest lucru făcea referire şi Ion Hrenciuc când spunea că bunicul său a fost nevoit să mărească locuinţa, având o familie numeroasă.

Citeste mai mult: adevarul.ro

Loading...

Acest website foloseste cookies. Continuarea navigarii reprezinta acceptul dumneavoastra Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close